Am incercat sa-mi desenez aripicu tineretea-mi stangace,
dar am reusit doar sa mazgalesc,
zile , saptamani in sir
- un pictor fara creion, fara inspiratie.
Am lasat in urma doar galerii intregi,
tablouri infinit de goale,
rame agatate pe pereti,
panze zgariate de strigatul,
zbuciumul ultimului strop de ratiune.
Si poate, macar o secunda
o sa-si opreasca un trecator privirea
asupra nimicului ce ma inconjoara,
spatiul vid ce m-a cuprins in nefiinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)