Povesti

 

Lacrimile-ti sunt apa de ploaie,

Atat de simpla, atat de rece,

Maturatoare de cuvinte

La fel de simple,

Ce le-nsir pe-aceasta foaie.

Mergeam pe-acelas drum

 Cu aceiasi pasi care,

Candva simetrici, sincronizati,

S-au pierdut in nori imensi

De pulbere si fum.

Ne cuibaream sub petalele florilor,

Si ne era mai bine

Decat ne-a fost vreodata.

Dar sunt doar povesti

Ce se termina brusc, ametitor,

Si-ncep cu "a fost odata…"

                                       "As long as we’re together, does it matter where we go?"

Ultimul strop de ratiune

Am incercat sa-mi desenez aripi
cu tineretea-mi stangace,
dar am reusit doar sa mazgalesc,
zile , saptamani in sir
- un pictor fara creion, fara inspiratie.
Am lasat in urma doar galerii intregi,
tablouri infinit de goale,
rame agatate pe pereti,
panze zgariate de strigatul,
zbuciumul ultimului strop de ratiune.
Si poate, macar o secunda
 o sa-si opreasca un trecator privirea
asupra nimicului ce ma inconjoara,
spatiul vid ce m-a cuprins in nefiinta.

In zborul lor...

Pe cand inflorea timpul in primaveri, eu cautam raza de soare ce avea sa-mi lumineze singuratatile. Dar nu o gaseam, parca eram ascunsa intr-un nor. Vedeam cum se intorc acasa vrabiile, cum inunda cerul cu tremuratul lor nervos si negru.
Am crezut ca imi vor aduce macar un strop de fericire, dar de fiecare data cand le privesc isi iau zborul… dispar. Privirea mea le alunga, lasand sa zboare pe cer doar pustietatea infinit de albastra. Cine stie unde se duc cu fericirea mea, unde o vor arunca de pe aripile lor, cine o va prinde si mi-o va aduce inapoi

Moment of insanity

Am spanzurat timpul de pereti
Cu gandul ca tot se va opri, va disparea
Inima, gandul, respiratia,
Si golul imens pe care-l umplu cu clipele,
Cu secundele ce mi s-au scurs printre degete,
Ca un zambet daruit din greseala.
Mi-am uitat sufletul pe birou, langa agenda
Si m-am intins pe podeaua rece
Pentru a-mi incalzi lacrimile,
Pentru a privi stelele
Ce mi le mazgalesc umbrele
Pe tavan.

Azi... nu

Azi nu primesc zambete

Nici nu vreau sa daruiesc.

Vreau sa ma pierd in nefiinta

Sa ma plimb cu mainile in buzunar,

Sa nu imi pese la fel cum nu-ti pasa nici tie.

Azi nu mai am nimic,

Nici nu vreau sa mai am.

Nu pot sa gasesc fericirea

In ceea ce imi apartine deja.

Imi scotocesc buzunarele

Si caut un motiv sa ma intorc

La ceea ce numesc viata,

Dar nu gasesc decat doua, trei monede

Si bucatele rupte din ceea

Ce obisnuia sa fie inima mea.

Azi nu te cunosc, azi nu stiu cine esti,

La fel cum nici tu nu stiai ieri,

La fel cum nu vei sti nici maine.