“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

duminică, martie 18

Copilarii


Pe vremea aceea ne cataram pe scaune
Ca sa ajungem sa ne uitam pe geam
Si de acolo ne alunecam privirile
Pe raze de soare ca pe topogan.
Pe vremea aceea eram copii
Si primaverile infloreau mai tinere.
Oboseam alergand toata ziua dupa fluturi
Si-apoi adormeam ascultand basme
Ce ni le sopteau in taina tablourile
Si peretii prafuiti de luna.
Pe vremea aceea de-abia invatasem
Sa ne legam sireturile si odata cu asta
Zilele de nopti.
Insa acum nu mai alergam dupa fluturi,
Nu mai credem in basme,
Nu ne chinuim sa ne legam sireturile.
Suntem mari si ne-am dorit sa fim mari tot timpul.
Ne-am pierdut copilariile crescand, crezand
Ca iubirile sunt povesti de adormit copii.

8 comentarii:

  1. cat de frumos:X Doamne, cate amintiri mi-ai readus la viata.Multumesc!>:D< aveam nevoie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur:* sa ai o zi minunata:)

      Ștergere
    2. Mi-a placut foarte mult partea "Ne-am pierdut copilariile crescand".Superb!

      Ștergere
  2. Salut. Acum am dat peste blogul tău şi îmi place mult! Trebuie să trec mai des pe aici :)

    RăspundețiȘtergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)