Copilaria ne-a ramas in spate, inchisa
in spatele usii a carei chei o purtam de gat, fara sa stim insa ca e acolo. Am inceput sa desprindem « mersul pe valuri
in picioare, mai sprijinindu-ne de un current, de o raza teapana de soare. «
Am intrat in era intrebarilor fara raspuns, a raspunsurilor ce vin fara
intrebari. Insa nu am lasat tot cand am
inchis usa catre taramul inocentei. Am luat cu noi putina din magia ei, a
copilariei, si am amestecat-o cu praf de stele, pentru a o putea pastra in
buzunare. Unii ni-l presaram pe varful aripilor si zburam… pana ne lovim cu
capul de inaltimea viselor noastre, altii ne-am impiedicat si l-am varsat pe
pamant, fiind captivi in propria libertate.
Suntem un popor de visatori, o armata de ganduri strambe, indecise ori de
decizii bune, luate intamplator, masurandu-ne lungimea aripilor in ani
petrecuti sub semnul intrebarii.
