Pustie, plina de toamna

Imi bat ganduri in fereastra, amortite de toamna de afara. Imi simt sufletul cum se desprinde clipa cu clipa de parc-ar fi un copac gol in mijlocul padurii, dar totusi singur. Din cand in cand isi mai opreste zborul cate-o pasare pe crengile mele, odihnindu-si trupul mic, firav pentru o frantura de timp, apoi pleca , lasand sa cada de pe aripile sale cate-un strop dulce de vara.  Imi sprijin tampla de pervaz, si-mi las trupul obosit sa cada in tacere, privind alte pasari ce vin si pleaca.

La multi ani!

La multi ani, blogulet!

 A trecut un an de cand mi-am gasit un coltisor in lumea bloggerilor, de cand ma cititi si va regasiti printre randurile ce le scriu. Va multumesc ca ati fost alaturi de mine pana acum si sper sa crestem impreuna de acum inainte. La multi, multi ani cu litere din suflet,

  Anna. 

The funeral

A mai trecut o vara peste noi, dar nu ne-a atins la fel. Tu ai ramas acolo, iar eu imi traiesc zilele in soarele asta rece costumat in toamna. Ma intreb pe unde ti-ai mai ratacit sufletul, daca mai tii minte ziua in care ne-am intalnit pasii, la rascruce de anotimpuri. Oricat as incerca sa ma intorc acolo, nu gasesc momentul in care am fost un singur trup, o singura minte, o singura inima… nici locul. Poate m-am pierdut cautandu-l, poate ma vei gasi cand voi inceta. Ramas bun, suflete. Sper sa ma recunosti, sa ma vezi asa cum sunt, cum am fost cand eram ca tine. Cand s-o termina veacul acesta, ridica-ti privirea si gaseste-mi ochii. Aminteste-ti de trandafirii salbatici cu care ti-am facut coroana.  Du-te acum.  Somn usor, draga amintire a ceea ce eram.