“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

joi, martie 8

In zborul lor...

Pe cand inflorea timpul in primaveri, eu cautam raza de soare ce avea sa-mi lumineze singuratatile. Dar nu o gaseam, parca eram ascunsa intr-un nor. Vedeam cum se intorc acasa vrabiile, cum inunda cerul cu tremuratul lor nervos si negru.
Am crezut ca imi vor aduce macar un strop de fericire, dar de fiecare data cand le privesc isi iau zborul… dispar. Privirea mea le alunga, lasand sa zboare pe cer doar pustietatea infinit de albastra. Cine stie unde se duc cu fericirea mea, unde o vor arunca de pe aripile lor, cine o va prinde si mi-o va aduce inapoi

3 comentarii:

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)