“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

vineri, octombrie 7

Pierduta-n eternitate

Se pare ca m-am ratacit
Razele lunii-n pamant au impietrit
Frunzele copacilor au amutit
Umbra mea s-a speriat si a fugit

Aud cum imi creste frica-n sange
Precum iarba care plange.
Roua pe satinul verde se prelinge
Timpul de infinit se atinge

Nu pot sa ma regasesc caci nu am cautat
Sa se opreasca timpul confuz si derutat
Sa ramana-n eternitate agatat
De-un fir de speranta subtire si-nnodat. 

4 comentarii:

  1. Nu-mi spune ca tu le compui...:O

    RăspundețiȘtergere
  2. reusite micile tale randulete. felicitari. inceraca si ceva mai vesel ca suntem melancolici departe de clung. Ceva reprezentativ pentru my bro. fane.

    Mihai M

    RăspundețiȘtergere
  3. O sa incerc. Multumesc mult Mihai,:)

    RăspundețiȘtergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)