“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

duminică, octombrie 9

A venit...toamna?



Nu stiu ce s-a intamplat. Ultimele zile s-au indragostit de vara atat de mult incat au inlantuit soarele de cer. Dar s-a schimbat totul cand aseara prizonierul a evadat si a fugit departe… Unde oamenii il meritau. A ramas cerul indoliat si a inceput sa planga. M-am uitat pe fereastra si tot ce puteam sa vad era felinarul care tinea de umbrela luminii false. Straluciri palide de bec m-au lasat sa descopar ca afara ploua. S-a terminat visul de vara. Oricum era prea frumos sa fie adevarat.

Sute de picaturi se izbeau violent de strada. Sute de vise se loveau ametite de infinitul imaginatiei.

A venit dimineata, fara soare, doar lumina. Copacii din fata casei se dezbracasera de batranetea lor ruginita. Imi arunc privirea catre munti. Aburi de cenusa se invart in jurul lor precum fantome . Crestele le sunt incaruntite, desi ieri radiau in tineretea codrilor…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)