“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

miercuri, octombrie 12

Muscata

De pe pervazul casei mele
Privea intrebator o floare,
Rosie ca un apus de soare,
Inaltandu-se triumfator.

Regina peste plaiuri ofilite
Popoare-ntregi de frunze moarte
Zambea toamnei cu mandrie.

Dar ea nu stia, sarmana
Ca afara-i un frig cumplit,
Ca vantul i-ar fi smuls petalele,
Iar soarele i le-ar fi topit,
Ramanand doar amintirea
Unui zambet de copil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)