Nu m-am trezit caci nici nu am reusit sa adorm
Inima ceasului bate intr-un tic-tac monoton.
Peretii s-au innegrit sub giulgiul negru al noptii,
Cusca din care evadez spre taramul libertatii.
Si strig in liniste unor sentimente surde,
Unor amintiri indepartate si absurde.
Le prind din zbor cu mana si le tin in palma,
Le simt fragile si efemere ca o zi de toamna.
Ce-as putea sa fac acum? S-ascult linistea de-afara?
Sa culeg clipe din vara, adunandu-le ca pe-o povara?
Sa ramana acolo unde le e locul, in trecut!
Sa se aseze langa cantecele timpului pierdut.
Galerii intregi de tablouri patate de lacrimi, sterse
Imi pastreaza clipele dureroase de tristete
Sub culori de plumb le ascund de vantul uitarii,
Inecandu-le violent in valurile marii.
Am calcat timpul in picioare, i-am ucis semnificatia
Secunde, minute, ore s-au scurs mazgalindu-mi viata.
Dar acum nimic nu mai are sens, caci nici nu ar trebui
Vreau sa-mi gasesc vocatia, motivul de a trai.
Ana,esti grozava..
RăspundețiȘtergereCum poti avea atata inspiratie?
:"> Am si eu momente cand ma trazneste inspiratia :*
RăspundețiȘtergeredon't forget! cand amnevoie de ceva inspiratia la romana o sa apelez la tine. si ma vei ajuta! pt ca esti grozava!
RăspundețiȘtergerecat talent ai :x:x bravoo ana :* te pup frumusete [adriii]=p~
RăspundețiȘtergereMultumeesc:X:X
Ștergere