“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

luni, octombrie 31

Fire de nisip



Intr-un capat de drum, unde pasii alunecau obositi pe calea lor spre eternitate, unde pamantul atinge cerul, se-ntindea spre infinitate marea. Ingana in singuratatea cerului senin , iar valurile I se spargeau ca niste portelanuri albe. Se adancea din ce in ce mai mult in sine, cu cat alerga mai mult spre uscat. Se agata cu dintii de firicele de nisip, dar se intorcea in larg parca atrasa de propria ei captivitate.
Timpul a ramas sarac in zile, se scurgea prea greu, prea monoton. Un soare zambitor isi innoda razele de apele sale, o luna fermecata isi privea oglindirea-i de argint. Din cand in cand se mai ivea cate un nor confuz.
Dar s-a intamplat intr-o zi, s-ajunga o oaste inarmata-n plumb, ce inlantuia marea intr-o culoare otelita. In putin timp, s-a raspandit pe intregul orizont, un popor cu haine ponosite, cenusii. Atat a fost de ajuns, o picatura de cerneala, o picatura de tristete cazuta din condeiul viselor spulberate.
Bum! Un racnet. Apoi a tacut. Nici macar marea nu mai tremura de frica… Se oprise parca si timpul, inghetase bolta cereasca intr-o expresie de surpriza. Apoi din adancuri izbucni o forfota, iar din cer cadeau stropi reci, grabiti.
Indecizie. Teama. Furie. Ca-ntrun suflet se izbea orbitor cate un fulger, ce crapa cerul in mii si mii de cioburi taioase. Nu as fi putut sa stiu daca-I zi sau noapte, oricum orice masura a timpului era irelevanta. Marea, clocotind infuriata se-nalta spre cer si incerca parca sa-l prinda, sa-l inece in profunzimea sa.
Curand s-a strecurat soarele prin multime, aducand cu el o raza impaciuitoare. De atunci a incetat batalia, iar trupele au plecat umile spre tinuturi nevazute. Marea isi recapatase farmecul de domnisoara, visatoare, leganandu-se calma cu tot cu trena-I dantelata. A ramas, insa la fel de singura ca-ntotdeauna, cu aceleasi vise atarnate de-un fir de nisip.

4 comentarii:

  1. Oare ce am fi fara vise?
    Scrii frumos, imi place blogul tau:).
    Textul e ca o mica povestioara din spatele careia cad de fiecare data cand o citesti noi intelesuri si noi idei, asemenea unor fire de nisip.
    -Lexii

    RăspundețiȘtergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)