“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

miercuri, octombrie 26

Eu, sufletul si lumina...


Noaptea s-a lasat nepasatoare,
Luna fugise parca de pe cer.
Mergeam de brat cu singuratatea,
Pe trotuarele pustii.
Asa era si sufletul meu, gol
Doar de tine plin.
Era o liniste asurzitoare,
Un frig taios, strain.
Pe obraz imi aluneca inghetata
O lacrima speriata si confuza.
Nu mai stiam nici unde merg,
Sau daca trebuie sa ajung undeva.
Stiam ca nu m-asteapta nimeni,
Dar eu mereu astept pe cineva
Te astept pe tine, sa vii…
Aici in mijlocul pustietatii,
Pe-un trotuar de nicaieri
Te astept,
Eu, sufletul si lumina… 

Un comentariu:

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)