Isi simtea inimaCa un fir de praf,
Insignificant,
Pierdut in razele de lumina
Adormite pe covor.
Dar iubirea ei era infinita,
Cat un soare intreg,
Ascunzandu-se in spatele orizontului,
Asteptand doar rasaritul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos..
RăspundețiȘtergerei love it! incearca sa nu mai scri numai poeme triste...
RăspundețiȘtergere