“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

marți, decembrie 13

Ploua


Sunt trista. Fara motiv.  Din panza deasa de nori se vede un zambet clar de luna ce-mi inveseleste ochii fixati pe reflexia geamului.  Imi bate in piept inima unei hartii mototolite, smulsa dintr-o carte plina cu amintiri. E liniste aproape. Pot sa aud doar scartaitul pasilor ultimului strop de fericire ce mi se scurge din priviri. Atunci … ploua.  Lipsita de expresie, fata mi se scalda in lacrimile atator sentimente.  Mimez cu neindemanare un zambet. Inutil.  Nu vreau sa fac nimic acum, doar sa privesc reflexia anemica de pe geam.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)