Calatori

Uneori ma pierd in multime si ma opresc, caci imi raman gandurile in urma si n-au timp sa-mi tina pasul. Atatia oameni nepasatori si reci trec si imi lasa pentru scurt timp un parfum amar de neomenie. Din cand in cand imi mai intalnesc privirea cu cate-un strain si e trist ca nu pot sa vad nimic in ochii lor. Atat de anemici, de transparenti trec pe langa fericire si isi tarasc visele de mana prin praf si fum. Batrani cu timpul scurs pe obraji privesc cu ochi tristi tinerii de azi si isi vad varsta calcata in picioare. Cine stie ce se-ascunde in sufletele acestor calatori? Cine stie ce ascund si eu?