“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

sâmbătă, noiembrie 5

Ballroom memories


Eram singura intr-o sala imensa de bal. Cate-o raza de soare visa la fosnetul de pasi, la fosnetul de zambete. Nu aveam rochie. Nu aveam cu cine sa dansez. Imi stralucea sufletul in umbra ta. Peretii rasunau innebuniti in simfonii de amintiri sfaramate. Eram noi doi: eu si umbra ta, dansand. Pasi identici, o singura bataie de inima. Nu stiu incotro ma indreptam. Viitor? Nu cred. Traiam o amintire.E tot ce mi-a ramas din tine, tot ce nu-mi vei putea lua niciodata.

4 comentarii:

  1. Ma bucur ca am ajuns pe blogul tau.E minunat!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact asta am trait vineri, cand am fost la un bal pentru al doilea an si toate amintirile navaleau peste mine..Felicitari,e un text superb! Asa e atunci cand astepti pe cineva, "stralucind in umbra lui". Amintirile sunt tot ce mai avem. Bravo inca o data!:x

    RăspundețiȘtergere
  3. <3
    Se spune ca cel mai de pret cadou al omenirii e uitarea. Gresit. Rabdarea... fara ea am fi doar niste amintiri din viitor.

    Apreciez mult comentariile voastre:X Multumesc:*

    RăspundețiȘtergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)