“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

marți, noiembrie 22

Sclavi in libertate


Mi-e dor sa simt soarele plin de viata in sufletu-mi umbrit de frig. E toamna. Ba nu, nu e nici toamna. Nici nu mai stiu cum arata cerul, sunt nori peste tot, in aer, in priviri. Frunzele au cazut de mult, calcate de toti in picioare, si-au pierdut roseata, ramanand doar imagini ale unui obraz palid, iar copacii sunt ca niste ghemotoace de crengi umede. Nici nu stiu daca ploua sau nu. De fapt, poate fi chiar alegerea mea. Am pierdut orice stralucire, suntem luminati de un bec prafuit. Oameni alearga speriati de niste picaturi de apa, crezand ca le vor ineca fericirea. Dar la fel facem toti, alergam de ceea ce ne temem mai mult, caci suntem sclavi in libertatea propriei nefericiri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)