M-am saturat de atata zapada. Mi-a intrat deja in fiinta, nu ma mai pot bucura de ea. Secundele se par a fulgi de zapada, aproape invizibile, topindu-se in intunericul greu al noptii. Iarna imi ingheta copilaria, imi arata ca pot sa visez, ca sunt inca un copil ce alearga cu gura deschisa prin ninsoare. Acum nu mai e asa, ma tine captiva. Sunt sclavul a ceea ce ieri mi-era fericirea. In lumina slaba a unui felinar vad cum ninge in continuu, sufocant, ca niste artificii aprinse fara motiv. Frigul mi-a impietrit deja sufletul, nu ma mai misca sa vad cum se prabusesc in neant fulgi imensi de gheata. Vreau sa inchid ochii si sa adorm, ca apoi sa-i deschid si sa vad ca iarna a fost doar un vis urat, sa vad strazile si trotuarele asa cum sunt ele, negre, de piatra. As face orice numai sa dispara. As da orice sa vad simt viata in jurul meu, sa vad tremuratul nervos al zborului de randunele, sa aud murmurul pamantului ce se trezeste la viata. Pleaca, iarna! Lasa-ma in pace.
Scrie despre visul tau... te astept cu drag..:)
RăspundețiȘtergerehttp://bios-doareu.blogspot.com/2012/02/provocarea-literara-care-este-visul-tau.html
Iesi la saniush sa te inveselesti!
RăspundețiȘtergereIn sufletul meu nu mai e iarna, nu ar avea niciun rost.
Ștergerebuna! totul e frumos...sensibil :)
RăspundețiȘtergeretema blogului e superba...din pacate se vede scrisul putin mai greu...dar e deosebita. sincer :) (si eu am avut o tema mai pe gustul meu, dar am primit cateva observatii, cum ca e greu de citit, si-am schimbat-o pana la urma). nu-ti sugerez acelasi lucru...era doar un comentariu.
sunt intr-o vizita de curtoazie...vreau sa-mi vizitez toti confratii intru premiu MWB :)
mult succes !