“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

marți, februarie 7

Echilibru



     Sunt imposibila. O ciudatenie. Iubesc doar lucruri pe care nu le pot avea si am setea aceea de imposibil. Mereu am alergat in directia opusa celei in care trebuia sa ma indrept, mereu am sperat lucruri pe care acum le gasesc imposibile. Dar ce-i mai trist, e ca atunci cand nu mai am un scop spre care sa alerg, sfasiind realitatea cu coltii , atunci cand nu mai e lupta, renunt si sunt de-a dreptul scarbita de ce am putut sa imi fac singura. Nu e trist, e amuzant de-a binelea cum ajung atat de aproape de ceea ce imi doream si exact cu un pas inainte nu ma mai incanta, nu mai simt acea febra ce-mi urca si-mi coboara in vene, acea febra ce imi dadea putere. Sincera sa fiu, realitatea nu a fost niciodata un lucru de care sa fiu constienta, astfel sunt cea mai mare visatoare posibila. Asta e un minus, uneori... de cele mai multe ori. Am nevoie de echilibru si nu stiu ce m-as face daca nu ar fi ea acolo sa imi ofere asa ceva.

7 comentarii:

  1. E greu sa gasesti un echilibru in viata ; insa avem noroc ca exista unele persoane care chiar conteaza pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. multumesc:) prea sensibila, uneori. asta ma face ciudata.

      Ștergere
  3. http://apyblog.blogspot.com/2012/02/concurs-libris-2.html concurs libris sper sa participi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am inscris deja:) Sunt a 5-a inscrisa.

      Ștergere
  4. Iti mai aduci aminte.Mi-e dor.Am cunoscut nu de mult o persoana careia ii spuneam "prietena",credeam ca e o a doua mea inima.Insa unele lucruri neintelese ne-au despartit.Si ea era echilibrul meu in viata,ma facea mereu sa ma simt o alta persoana,dar acum nu mai sunt ceea ce am fost fara ea,dar uneori nu-mi pare rau ca am pierdut-o,pt ca eu cred unele lucruri se intampla cu un scop,iar soarta noastra asta a fost.Si totusi simt asa in adancul sufletului un gol,ce uneori ma apasa,ma inteapa...dar sunt puternica si trec mai departe si incet,incet uit,nu mai dau importanta,caci simt ca s-a terminat.As vrea sa o intalnesc acum sa-i spun cat de pustiu mi-e sufletul.

    P.S. Sper ca ti-ai dat seama cine
    ti-a scris,fa ceva,nu lasa sa moara
    prietenia asta (soulmate...)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu vorbesti de parca ar fi murit deja. Imi pare rau, chiar vreau sa traiasca. Mi-e greu. "fa ceva sa nu moara". Incerc, dar trebuie sa incerci si tu.

      Ștergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)