“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

miercuri, iunie 27

Ani sub semnul intrebarii



        Copilaria ne-a ramas in spate, inchisa in spatele usii a carei chei o purtam de gat, fara sa stim insa ca e acolo. Am inceput sa desprindem « mersul pe valuri in picioare, mai sprijinindu-ne de un current, de o raza teapana de soare. « 
          Am intrat in era intrebarilor fara raspuns, a raspunsurilor ce vin fara intrebari.  Insa nu am lasat tot cand am inchis usa catre taramul inocentei. Am luat cu noi putina din magia ei, a copilariei, si am amestecat-o cu praf de stele, pentru a o putea pastra in buzunare. Unii ni-l presaram pe varful aripilor si zburam… pana ne lovim cu capul de inaltimea viselor noastre, altii ne-am impiedicat si l-am varsat pe pamant, fiind captivi in propria libertate.
        Suntem un popor de visatori, o armata de ganduri strambe, indecise ori de decizii bune, luate intamplator, masurandu-ne lungimea aripilor in ani petrecuti sub semnul intrebarii. 

4 comentarii:

  1. Interesant articolul:X.Imi place cum l-ai incadrat pe Nichita Stanescu!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc! Este unul dintre preferatii mei, iar poezia "Adolescenti pe mare" are si va avea mereu un loc special in cutia cu maimutele( sunt sigura ca cineva va intelege termenul ).

      Ștergere
  2. Cred ca mi-am gasit articolul preferat de pe acest blog. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur nespus. Stiu ca versurile sunt cele ce emotioneaza, mai au cate un joc de cuvinte, cate-o rima, dar cand spui lucrurilor pe nume, fara atatea trucuri literare, mesajul e mult mai patrunzator. Iti multumesc ca imi urmaresti blogul. Comentariile voastre imi fac ziua mai buna.

      Ștergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)