Scriu si imi place ceea ce fac. Ma eliberez. Am momente in
care tot ce vreau e un creion, agenda si
o gura de aer. Atunci imi las gandurile sa zboare, sa se dezlantuie de
realitate si astept doar sa se intoarca si sa isi odihneasca aripile pe hartie.
Par pesimista, mi s-a spus de multe ori, dar prin ceea ce scriu traiesc
ce nu imi permit in viata reala: sa fiu trista. M-am plimbat pe cer de mana cu
soarele, m-am inecat in ape adanci, dar acum imi continui viata unde mi-e
locul, pe pamant, caci sunt un simplu pamantean.
Foarte frumos, toti tre sa avem un mod placut prin care sa ne descarcam.
RăspundețiȘtergere