A mai trecut un an peste noi, inca o luna de Decembrie. Se spune ca e iarna, dar nu mai pot sa cred in asa ceva. Nu a nins, decat de ziua mea, si pot sa spun ca e singurul cadou pe care il doream. Treizeci si una de zile au trecut printre copacii golasi , s-au scurs doar ca o succesiune de stele si de nori. In fiecare dimineata ma trezeam cu gandul ca poate o sa ninga azi, poate a nins chiar aseara- evident doar sperante false. Poate nu am meritat zapada, dar de cand ma stiu tin minte ca in fiecare Craciun ningea. E foarte trist. In spatele blocurile spalacite de atatea ceturi si ploi, se ivesc muntii cu creste albite. E ca si cum i-ai arata un copil o cutie imensa de bomboane de care nu se poate atinge. Dar nici noi nu mai suntem copii, ce-i drept, si totusi vrem zapada. Oricat de afundati am fi in griji cotidiene, cativa fulgi de nea ne-ar putea vindeca instantaneu de nepasare. Dar uite ca a mai trecut un an peste noi, inca o luna de Decembrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)