Sunt trista. Fara motiv. Din panza deasa de nori se vede un zambet
clar de luna ce-mi inveseleste ochii fixati pe reflexia geamului. Imi bate in piept inima unei hartii
mototolite, smulsa dintr-o carte plina cu amintiri. E liniste aproape. Pot sa
aud doar scartaitul pasilor ultimului strop de fericire ce mi se scurge din
priviri. Atunci … ploua. Lipsita de
expresie, fata mi se scalda in lacrimile atator sentimente. Mimez cu neindemanare un zambet. Inutil. Nu vreau sa fac nimic acum, doar sa privesc reflexia anemica de pe geam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)