Voiam sa strig, sa-mi alung sufletul. Voiam sa-l pierd. E plin de tine si ma face sa ma simt straina. Doar singuratatea mi-e martor ca am incercat sa iti dau drumul. Nu pot, nu pot! Ma chinui sa scriu niste cuvinte atat de insipide, incat m-as ineca in ele ca sa nu mai simt gustul amintirii tale. Traiesc totusi pe un mal, cu un suflet mut si un strigat.
Minunat,norisorul meu plutitor cu reflexe de catifea.Nu.l alunga,traieste cu sufletul mut si un strigat,pana cand va veni acel moment si vei scapa de sentimente moarte.Te iubescc :x
RăspundețiȘtergereSi eu te iubesc , raza mea de soare:X O sa incerc sa traiesc cat mai putin cu sufletul si cu strigatul:D
RăspundețiȘtergere