Cu ochi inecati in praful unui trecut amar,
Privesc soarele unui sambure de fericire,
Intinzandu-se in perfecte impaienjeniri
Peste copacii amortiti de toamna.
Imi inchid amintirile intr-o coaja uscata
Si le las clatinate de vant.
Din cer umbrele plang cu franturi de vise
Si inunda cu ele un pamant tabacit de pasii tai.
Cu zambetul unei aripi frante
Iti infrunt oastea de ingeri.
Am inima unui scut de carton
Ce se-ndoaie in bataia pieptului tau.
Dar ca si cum nu am fi existat,
Ai uitat de mine, ai plecat
Si m-ai lasat cu un suflet amar,
Plin de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)