“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

marți, noiembrie 1

Un borcan cu fluturi

Imi plangea toamna la fereastra
Ca-ntrun zbor de ingeri auriti,
Plutind usor,
Ca un zambet ratacit.

Se impiedicase timpul, aiurit
Si-n caderea sa rasturnase
Un borcan plin cu fluturi
Spargandu-se.

Insetati de libertate, copilarosi
Fugira in departari
Spre soare
Ca niste amintiri invechite
Dintr-o vara.

Dar s-au izbit de cer, inghetand,
Spargandu-si aripile
Care cazura pe pamant,
Ramanand borcanul gol
De fluturi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)