“…am o inima care bate cate un secol, doua, trei si n-o intreaba nimeni nimic, nu o aude nimeni“- Mihail Sebastian

Pagini

vineri, octombrie 14

Prizonierul

Au trecut zile de cand cerul si-a paralizat chipul in tristete.  S-au aplecat copacii caci nu voiau sa il vada suferind, scuturandu-si  frunzele imbracate-n soare. Acum zace intemnitat in spatele unui nor, in propia-i libertate infinita. E un frig cumplit, caci cumplit e vantul si cumplit de indurerat e sufletul toamnei. Priviri staruitoare cersesc o farama de lumina, caci noi suntem un popor de oglinzi…  
Smuls din gandurile mele, Capitole ,

4 comentarii:

  1. Miru:x16 octombrie 2011 la 17:03

    frumos spus!
    toamna, regina cumplita care imi imbraca sufletul in tristete alungand orice zambet cald.

    Miru:x

    RăspundețiȘtergere
  2. Anna16 octombrie 2011 la 17:15

    <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Elena Catalina16 octombrie 2011 la 21:42

    suntem un popor de oglinzi. se spune că prietenii unui om sunt reflexia lui . am o prietenă .. e toamna . ce se poate spune despre mine ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Anna16 octombrie 2011 la 22:16

    :) Ca ai sufletul colorat in schimbare, dar sentimentele tale vor trai vesnic, chiar daca va ninge peste ele :*

    RăspundețiȘtergere

Nu accept comentarii anonime! Semnati-va daca aveti ceva de spus. Multumes:)

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)