Se pare ca m-am ratacit
Razele lunii-n pamant au impietrit
Frunzele copacilor au amutit
Umbra mea s-a speriat si a fugit
Aud cum imi creste frica-n sange
Precum iarba care plange.
Roua pe satinul verde se prelinge
Timpul de infinit se atinge
Nu pot sa ma regasesc caci nu am cautat
Sa se opreasca timpul confuz si derutat
Sa ramana-n eternitate agatat
De-un fir de speranta subtire si-nnodat.
Ce versuri minunate:x
RăspundețiȘtergereNu-mi spune ca tu le compui...:O
RăspundețiȘtergerereusite micile tale randulete. felicitari. inceraca si ceva mai vesel ca suntem melancolici departe de clung. Ceva reprezentativ pentru my bro. fane.
RăspundețiȘtergereMihai M
O sa incerc. Multumesc mult Mihai,:)
RăspundețiȘtergere