Pustie, plina de toamna

Imi bat ganduri in fereastra, amortite de toamna de afara. Imi simt sufletul cum se desprinde clipa cu clipa de parc-ar fi un copac gol in mijlocul padurii, dar totusi singur. Din cand in cand isi mai opreste zborul cate-o pasare pe crengile mele, odihnindu-si trupul mic, firav pentru o frantura de timp, apoi pleca , lasand sa cada de pe aripile sale cate-un strop dulce de vara.  Imi sprijin tampla de pervaz, si-mi las trupul obosit sa cada in tacere, privind alte pasari ce vin si pleaca.