Mi se faramiteaza
spiritul sub pasii tai,incetul cu incetul, si mi se pierd in adanc cuvintele,precum urma parfumului
trecatorilor, nestiutori, nevinovati. Cu degetele stergi liniile dintre secole,
si-i dai timpului un contur atat de absurd. Intrii, stai, pleci si lasi usa
deschisa,Larg deschisa, intre doua batai de aripi. Nu ti-as cere sa stai, caci
nu pot prinde in lanturi o pasare care zboara printre alte stele. Nu ti-as cere
sa pleci, caci nu te-ai mai intoarce.
Fericirea e o strada cu doua sensuri – unele
suflete urca, altele coboara. Unele suflete sunt dezorientate, merg, in sens contrar, ciocnindu-se din plin, devenind accidente umane de trafic. Insa unele suflete... nu se intalnesc niciodata.
Ce superb ai scris.Imi place mult cum ai incheiat.Speechless!:X
RăspundețiȘtergeresuperbe cuvinte...
RăspundețiȘtergeremultmesc :)
Ștergere