Fantoma unui zambet

Suflet ce se plimba la marginea timpului,

Fantoma fiintei ce ma bantuie.

Hoinaresc pe holurile gandurilor,

Pe treptele ce urca spre luciditate,

La ferestrele ce separa zilele de nopti.

Si totusi sunt mai reala, mai umana

Decat am fost vreodata,

Caci oamenii simt

Intepaturile secundelor

Ce musca din efemeritate

Cu dintii lor ascutiti de fiare insetate.

Insa nu pot pribegi pentru totdeauna,

Nu ma pot invarti in jurul unui gand,

Nu iti pot bantui umbra pentru totdeauna,

Dar tot ce primesc e fantoma unui zambet,

                                                      bland.